Mi-e şi ruşine că scriu aşa ceva

Sper ca nici unul din colegii mei să nu citească ceea ce scriu eu aici, acum. Problema care mă frământă este complet irelevantă pentru bunul mers al societăţii aşa că, normal, nici nu ar trebui să mă gândesc vreodată la ea. Dacă o fac, totuşi, asta nu înseamnă, cumva, că abdic de la principiile mele sănătoase, solide şi eterne. Problema care mă frământă, deci, este cea a rujului de pe buzele femeii şi, mai ales, a bărbatului care sărută cu foc şi îndârjire o astfel de femeie înfumuseţată. Să nu fiu înţeles greşit, nu am nimic cu femeile care se rujează dar, să-ţi pui gura pe acea substanţă chimică, unsuroasă şi cu gust ciudat, oricât de scump ar fi rujul, mi se pare un efort contra naturii. Într-un fel îi respect şi îi admir pe bărbaţii care au voinţa, forţa şi, de ce nu, inconştienţa de a trece prin această experienţă de bună voie şi nesiliţi de nimeni.